Gemenii Willy și Lilly, creaturi de-o frumusețe neobișnuită și având puteri supranaturale, sunt Fiii Luminii. Lilly își dorește să cunoască oamenii direct, trăind în mijlocul lor, și își convinge fratele să se mute în București. Aici, cei doi o întâlnesc pe Alexandra, fiica unui afacerist lipsit de scrupule. Deși la început Willy nu este de acord cu implicarea lor în problemele muritorilor, la insistențele lui Lilly acceptă o căsătorie de conveniență cu Alexandra, pentru a o scoate de sub tutela distructivă a tatălui.
Crimele, fățărnicia, răutatea împânzesc orașul și restul provinciilor. Odată ce Lilly se angajează să-i pătrundă tainele, pentru ca dreptatea să triumfe, piramida întunecată se clatină. Însă, în străfundul pământului, de pe tronul întunecat, Willwolf – sprijinit de Marele Iluminat – făurește planuri de atac, așteptând momentul potrivit să-și surprindă fratele și nepoții.
Genre: FICTION / Fantasy / Contemporary
Magnetism, primită cu entuziasm de public, s-a bucurat de succes la târgurile de carte, intrând în top 10 cele mai bine vândute cărți.
― A adormit, am şoptit.
― Da.
― A fost o noapte grea pentru ea.
― Aşa se pare.
― Fii convins. De ce ai făcut asta? Îţi place să-i provoci suferinţă?
― Nu, nu asta mi-a fost intenţia.
― Atunci, care a fost?
― Păi, cum de curând am fost trimis la dracu' în plimbare, voiam să-i probez împărăția. Acolo, de față cu ea, sub ochii ei.
Am aşteptat să continue, dar nu a făcut-o. Nu puteam să ghicesc nimic din tăcerea lui.
― Şi? l-am iscodit.
― Şi... Ezită o clipă, apoi şopti: E nespus de deprimantă, lipsită de orice farmec și satisfacție profundă.
M-am uitat în oglinda retrovizoare la el.
― Alexandra te iubeşte.
Nu răspunse, întoarse doar capul spre geam privind afară în întuneric ca să nu-i pot citi nimic în ochi. Totuși, eu știam că frământările interioare îl consumau împovărându-i sufletul.
― Ești conștient de asta, nu? continui.
Mă săgetă cu privirea.
― N-ai observat ce efect vădit aveam asupra tuturor? E de ajuns o singură privire ca să fim adoraţi de acești bieți muritori orbiți de frumusețe. Alexandra nu e o excepţie, simte ce-i impun eu să simtă.
― Oh, deci tu îi impui să te iubească? am insinuat, zâmbind amuzată. Interesant, nu crezi?
A întors din nou privirea spre fața pământului învăluită de întuneric, făra să-mi dea un răspuns.
― Hmm... ! Sunt curioasă, tot tu îi impui să iasă în fiecare seară, să fie nepoliticoasă, irascibilă tot timpul, să bea până o lasă picioarele şi să te scoată din minţi de fiecare dată când deschide gura sau de multe ori chiar şi-n tăcere?
― Poate. Nu ştiu, în preajma ei nu mai pot gândi limpede.
| Language | Status |
|---|---|
|
English
|
Already translated.
Translated by Miruna Stroe
|
