O capodoperă e măiestrie și trudă, e aer, foc și apă, e bucată smulsă din sufletul nemuritor al autorului. De aceea, se va nemuri și ea, va fi eternă.
„Pași în trecut“ ne descoperă cum aceste bucăți de suflet nemuritor, în timp, pot redeveni un întreg. Un costum vechi cusut cu fir de aur de mâini neștiute are și el memoria lui, fiecare atingere, emoție sau dor, a celor care l-au creat și purtat. O poveste care începe în prezentul zilelor noastre și ajunge departe, înapoi în timp, pe vremea dacilor. Aurus, personajul principal, ne dezvăluie lumea din afara și dinăuntrul lui, în timp ce își caută menirea pe acest pământ. Apoi, ne lasă pe noi să-l catalogăm cum simțim de cuviință. E un barbar? Un erou? Un iluminat? Sau un simplu om?
Genre: FICTION / HistoricalPași în trecut este apreciată de critici și de cititori, devenind rapid o lectură obligatorie a vremurilor noastre.
Din balta ei murdară, lumea se revoltă. Clocotește îndârjită. Mii de voci mă blestemă. Mă vor mort, însângerat. Aruncă cu pietre spre fiare să le stârnească. Le ies ochii din cap, strigând cu mânie. Desigur. În spaime atât de plini, urletul e singura lor putere, alta nu au.
Chicotesc. Ce bucurie. Eu râd, circul, Colosseumul tot se sufocă.
Sub picioarele mele e praf roșu, pietriș înroșit de sânge, sudoare... Simt puterea celor care au fost jertfiți aici, odată cu avântul felinei cu dungi întunecate.
Ea se smulge. Saltă flămândă spre mine. Căutând moartea cu zor, răcnesc din străfunduri și mă aplec de genunchi, în timp ce-i străpund cu sica pântecul de la un capăt la altul. Cu mațele toate afară se prăbușește la pământ cât e de lungă.
Mirosul de carne proaspătă și sânge cald dezlănțuie și pe restul. Fiarele nerăbdătoare se reped spre mine, cu colții lor ascuțiți. Mârâie. Razele se arată mai puternice. Aurora sclipitoare țesută de cusăturile costumului mă ajută, orbește fiarele pentru o clipă. Suficient. Cu avântul fulgerului, ridic scutul și spântec, retez capete. Sângele țâșnește împrejur în valuri. Sunt roșu. Sunt pară.
Suflarea amuțită pentru câteva clipe, răbufnește dintr-odată, într-un ropot de aplauze puternice. Freamătă, îmbătată. Euforia se revarsă în urale delirante. Arena uitase tot ce-am spus puțin mai înainte, acum toată e cucerită. Desigur, eu sunt cuceritorul, pe mine mă aclamă și aplaudă, urlând toți ca turbații. Scârbit de mizeria dimprejur, privesc cerul albastru. Dumizăule, oamenii ăștia adoră sângele și sunt capabili să se închine oricui reușește să-l verse!
