O lume nouă... dincolo de pragul morții. Adevărul despre cum a fost creată materia și cum i s-a insuflat viață. O nouă perspectivă asupra iubirii în contextul experienței spirituale omenești.
Hera și Tim decid să lupte pentru dreptate și pace între cele două lumi, indiferent dacă asta se va întâmpla cu costul vieților lor și descoperă adevărata metaforă a puterii, astfel că hotărăsc să o folosească pentru a duce la bun sfâșit misiunea ce le-a fost încredințată odată cu dezvăluirea adevărului.
Întorși pe teritoriul Societății, cei doi realizează că, în lipsa unui lider, cineva profitase și ocupase abuziv acest loc.
Deși cunosc Adevărul Absolut și sunt determinați să salveze situația, pare că toate șansele le sunt potrivnice.
Poate oare adevărul să lumineze atât de puternic în întunericul dizgrațios al celor mai josnice defecte ale omenirii astfel încât să le purifice?
- Vreau să cunosc cele trei puteri de judecată! Vreausă mă asigur că tot ceea ce spui este real până la capăt.Trebuie să știm totul înainte să te ajutăm.
Bragty o privi confuz, apoi enervat:
— Nu ți-am oferit dovezi destule până acum?
Hera nu apucă să răspundă, deoarece simți cum din nou se înalță spre cer cu o viteză mult mai mare decât prima oară și reuși doar să vadă cum și Bragty privește confuz la cele ce se întâmplă, iar atunci realiză că nu el face asta. Tim o strânse la piept și privi în jos, înspre punctul care dispăru din vedere și care era întreg universul lor. Mintea lor nu putea procesa viteza cu care parcurgeau spațiul și timpul, iar asta îi înfricoșa încă și mai mult, atât cât reușiseră să poată gândi.
În câteva clipe, cei trei erau duși prin Infinitul ce nu era altceva decât un vid unde nu exista nimic. Hera realiză rapid că din nou erau proiectați, căci trupurile lor luminau puternic în acest vid și văzu dintr-odată cum în fața lor se materializează o punte îngustă ce semăna extrem de tare cu puntea pe care o trecea zilnic în copilărie când mergea să aducă apă. Făcută dintr-un lemn ce acum era semi-putred, pe care creșteau plante cățărătoare, cu bare de sprijin și miros de pin, puntea îi aștepta, iar la capătul ei părea că există o masă foarte înaltă și lungă, la care erau așezate trei persoane ce emanau un fel de lumină difuză de diferite culori. Doar lumina emanată de ei era singura ce le lumina calea dar, diferit față de cum se întâmplase înainte, lumina căpătase o putere proprie, parcă îmbrăcându-i cu liniște și calm, protejându-i și făcându-i să se simtă mai sereni ca niciodată.
| Language | Status |
|---|---|
|
English
|
Translation in progress.
Translated by Dianne Owen
|
